Istoricul Regimentului 6 Dorobanţi “Mihai Viteazul”


         Unitatea a fost înfiinţată la 1/13 iulie 1873, ca efect al legii de organizare a armatei din 1872, sub numele de Regimentul 3 Dorobanţi. Unităţile de dorobanţi făceau parte din cadrul trupelor cu schimbul, care efectuau serviciul prin rotaţie, câte o săptămână pe lună. Iniţial, regimentul a fost organizat pe patru batalioane, însumând 1640 oameni. La 1/13 ianuarie 1877 unitatea s-a transformat în Regimentul 6 Dorobanţi Bucureşti, fiind alcătuită din 2 batalioane: Batalionul 1 “Bucureşti” şi Batalionul 2 “Ilfov”.

         În campania  din 1877-78 regimentul a luat parte la luptele de la Rahova (07/18-9/20 noiembrie 1877), unde a căzut însuşi comandantul Batalionului 1,  maiorul Constantin Ene şi de la Plevna. La 8/20 octombrie 1878, drapelul regimentului a fost decorat cu crucea „Trecerea Dunării”, iar militarii decorati cu 17 ordine „Steaua României”, 8 ordine ruseşti „Sfântul Ghorghe” şi 1 ordin sârbesc „Takovo „.

          La 1/13 aprilie 1880, din acest regiment s-a format prin „desdoire” Regimentul 21 Dorobanţi.

          Prin Înaltul decret nr. 2329 din 13/24 iulie 1891, unitatea a primit numele de Regimentul „Mihai Viteazul” Nr. 6, „în amintirea neasemuitului erou al neamului românesc de pretutindeni, fost domn al Ţării Româneşti între anii 1593-1601 şi care, în scurta sa domnie de opt ani, a înfăptuit visul dintotdeauna al românilor, Unirea Ţărilor Române”.

          La 20 ianuarie 1893, regimentul a concentrat 1150 de oameni din trupa cu schimbul pentru a primi cu onoruri militare, întâi în gara Predeal, apoi la Castelul Peleş, pe ASR principele Ferdinand care se întorcea de la Sigmaringen unde îşi celebrase căsătoria cu ASR principesa Maria de Edinburgh.

          În anul 1907 regimentul a participat la reprimarea răscoalei ţărăneşti, ocazie cu care s-a făcut uz de armă. Au fost omorâţi 8 ţărani şi au fost incendiate 150 de case in cursul operaţiunilor de reinstituire a autorităţii statului şi evitare a iminentei intervenţii străine.

           La 14/27 august 1916, regimentul, cu un efectiv de 51 ofiţeri, 3301 trupă, 172 cai şi 45 trăsuri, a trecut frontiera cu Imperiul Austro-Ungar, la Predeal, participând la luptele pentru eliberarea Ardealului. A fost prima unitate românească care a intrat în Braşov (Kronstadt).

          La 21 august/ 2 septembrie 1916 regimentul a intrat în subordinea Diviziei 4 infanterie participând la ofensiva din Transilvania, de-a lungul râului Olt şi a ocupat Făgăraşul la 14/27 septembrie. După retragerea din Ardeal, regimentul, împreună cu celelalte unităţi ale Diviziei 4 inf., a fost trimis în refacere la Băicoi. La 11/24 octombrie 1916 regimentul a fost reintrodus în luptă la sud de Azuga, participând la luptele de apărare de pe Valea Prahovei. A urmat retragerea în Moldova. La campania din anul 1917 Regimentul 6 infanterie „Mihai Viteazul” nu a luat parte.

          După război, în cazarma Regimentului 6 „Mihai Viteazul” din Calea 13 Septembrie a fost ridicat un monument pe al cărui frontispiciu scria: „1916-1918. Eroilor Regimentului 6 „Mihai Viteazul”. Patria recunoscătoare”.

          Prin Decretul Regal nr. 2192 din 19 iunie 1930, Regimentul de Infanterie nr. 6 „Mihai Viteazul” a primit numele de Regimentul de Gardă „Mihai Viteazul”. Structura regimentului nu s-a modificat, unitatea rămânând cu aceeaşi compunere: comanda, trei batalioane, fiecare cu trei companii, o companie de mitraliere şi o companie de depozit. Decretul Regal nr. 3324 din 20 septembrie 1930 stabileşte că regele Carol II va deveni proprietarul Regimentului de Gardă „Mihai Viteazul”. 

          În martie 1939 regimentul a fost prima unitate a armatei române dotată cu armament nou: puşti şi puşti mitraliere ZB.

         În iunie 1941, regimentul cu 3 batalioane, a patru companii (trei de infanterie şi una de mitraliere), compania de comandă, compania de armament greu şi compania de depozit, se găsea dislocat în Moldova, în cadrul Diviziei de gardă, dispus pe malul drept al Prutului, lângă Fălciu.

          A participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei şi în Transnistria. Prin Decretul Regal nr.3091 din 7 noiembrie 1941, drapelul regimentului a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” cls. III, pentru eroismul şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă în luptele din 6 iulie 1941, din lunca Prutului. În luptele din vara şi toamna anului 1941, regimentul a pierdut 33 ofiţeri, 11 subofiţeri, 620 trupă morţi şi 118 dispăruţi. Lor li se adăugau 350 de invalizi şi mutilaţi de război.

          La 31 noiembrie 1941, prin ordinului MCG nr.12310/B/1941, prin care erau demobilizate mare parte a unităţilor care participaseră la luptele de pe frontul de est, regimentul a revenit în Bucureşti, şi a fost demobilizat. Deoarece cazarma sa din Dealul Spirii fusese cedată trupelor Misiunii militare germane din Bucureşti, efectivul Regimentului de gardă „Mihai Viteazul” a fost concentrat în zona Ciorogârla-Tunari-Bolintin, o parte fiind cazat în cazarma Regimentului 21 infanterie.

          Prin Decretul Lege nr.1053/1942 şi ordinul MStM nr.1050/11 aprilie 1942 unitatea a fost denumită: Regimentul 6 Dorobanţi de Gardă „Mihai Viteazul”.

          În martie 1944 regimentul se găsea pe frontul din Moldova. La 27 august 1944, la patru zile după ce România se alăturase coaliţiei Naţiunilor Unite, regimentul a fost dezarmat de trupele sovietice în zona Frumoasa-Ardeoani-Oneşti. Majoritatea ofiţerilor şi trupei au fost făcuţi prizonieri şi trimişi în lagăre din URSS. Din militarii care au reuşit să scape din prizonieratul sovietic, regimentul s-a reorganizat pe un singur batalion şi, împreună cu efective salvate din Regimentul 9 Vânători Gardă, care a cunoscut aceeaşi soartă, a format Batalioanul 6/9 Gardă. Militarii de la partea sedentară a regimentului, grupaţi în Batalionul 1, au participat la luptele de la Băneasa din august 1944.

           În noiembrie 1944, regimentul s-a  contopit cu Regimentul 3 vânători, care avea reşedinţa la Târgovişte.

        În primăvara anului 1945 din militarii Regimentului „Mihai Viteazul”, împreună cu subunităţi din Regimentul 2 Vânători de Gardă, regimentul de Gardă Călare, Regimentul 4 Roşiori, Regimentul 4 călăraşi şi partea sedentară a Regimentului 33 infanterie, s-a constituit un regiment mixt care a luat parte la luptele din Cehoslovacia, în zona Brno, în ultimele zile ale războiului în Europa, până la 12 mai 1945.

                Prin Înaltul Decret nr. 642 din 28 februarie 1945, regimentul a revenit la denumirea de Regimentul de Gardă „Mihai Viteazul”, nume pe care îl va păstra până la desfiinţare.

                  La 2 iunie 1945, partea sedentară a regimentului a fost desfiinţată, iar din partea operativă, revenită din Cehoslovacia, s-a constituit Regimentul de Gardă „Mihai Viteazul”, cu un efectiv de 934 ofiţeri, subofiţeri şi trupă.

                La 1 februarie 1949, regimentul a încetat să mai fie unitate de gardă, primind denumirea de Regimentul 6 infanterie, iar de la 1 decembrie 1950, de Regimentul 148 infanterie.

 


Elemente distinctive ale Regimentului 6 Dorobanţi de Gardă

 “Mihai Viteazul”:

Patron: Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (21 Mai)


 - prin Decret Regal nr. 2193 din 19 iunie 1930 s-a stabilit ca uniforma ofiţerilor şi trupei Regimentului de gardã “Mihai Viteazul” să fie ca cea a infanteriei, cu următoarele deosebiri: paspoal galben, petliţe galbene şi căciulă (după modelul dorobanţilor) iar pe contra-epolet să aibă “coroana regală” din metal alb (ofiţerii) şi din metal galben (trupa). La ceremonie şi gală se purtau eghileţi împletiţi, din fir auriu la ofiţeri şi bumbac galben la trupă.
 - 
Ordinul General nr.11 din 5 mai 1933 al MApN a decis ca militarii regimentului să poarte la căciulă pană albă.
 - 
prin Ordinul General nr. 7 din 4 aprilie 1941, uniformele de ceremonie şi gală, precum şi toate accesoriile de uniformă corespunzătoare acestora au fost desfiinţate. Culoarea distinctivă a regimentului a devenit albastru, ca şi la celelalte regimente de infanterie.

  

Regimentul a fost decorat cu:

 

  • Medalia „Crucea Trecerea Dunării”, la  8 octombrie 1878;
  • Medalia „Avântul Ţării” (Înalt Decret nr. 6247 din 10 mai 1913);
  • Medalia „Crucea comemorativă a războiului 1916-1918”, cu baretele „Ardeal” şi „Carpaţi” ( Înalt Decret nr. 1744 din 7 iulie 1918);
  • Medalia „Victoria în războiul pentru civilizaţiune” (Înalt Decret nr. 3390 din 20 iulie 1921);
  • Medalia comemorativă a proclamării independenţei 1877-1927 (Înalt Decret nr. 1320 din 9 mai 1927);
  • Ordinul „Mihai Viteazul”, cls. a III-a (Decret regal nr. 3091 din 7 noiembrie 1941);

 

  

Foto 1. Dorobanţi din Regimentul 3 dorobanţi în anul 1874;

Foto 2. O subunitate din Regimentul 6 „Mihai Viteazul” în faţa statuii domnitorului „Primei uniri” din Bucureşti, în 1902;

Foto 3. Militari din Regimentul de gardă „Mihai Viteazul” la parada de 10 mai 1936.

Foto 4 – 5 – 6. Insigne ale Regimentului 6 Dorobanţi Gardă „Mihai Viteazul” din perioada 1933-1947.